Poezii de dragoste celebre, Ion Minulescu Voturi 33 voteaza Romanţă fără ecou Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an… Îţi mulţumesc!… Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?… Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?… Ce demon alb,
Fetiţa din Făgădău 53. Frumoasa mea necunoscută, cu ochi satanici de Irod ~ din volumul: Inedite și Postume 54. Glasul morilor ~ din volumul: De vorbă cu mine însumi (1913) 55. Göttderdämmerung 56. Hodie mihi, cras tibi 57. Ieri ~ din volumul: Inedite și Postume 58. Împăcare postumă 59. În aşteptare Poezii de dragoste - Ion Minulescu - „Romanta fără muzică" Ca să-ajung pana la tine, i-am zis calului: - Grabeste … Pune-ti aripi ca în basme Si te-nalta pana-n nori … Tot mai sus, Tot mai departe - Ca sireagul de cocori Ce pluteste colo-n zare! … Haide, calule, grabeste! … Ca să-ajung pana la tine, i-am zis vantului: - Da-mi mana Ion Minulescu Poezii de dragoste Celei mai aproape De ce-ti sunt ochii verzi - Coloarea wagnerianelor motive - Si parul negru ca greseala imaculatelor fecioare? De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare? Si mâinile de ce-ti sunt albe ca albul tristelor altare Din Babilon, Si din Ninive? Simțirea dragostei, ades nebună, Răzlețele streine le-mpreună, Și vârstele le face deopotrivă. Femeie pătimasă, aprinsă, uscățivă, Ești tânără, trufașă și frumoasă. Mă vrei al tău și-atât, și nu-ți mai pasă De toți ai tăi, de toți ai mei, Jertifiți unei femei. Ai vrut să te desfaci dintre dantele, Să mi te dai ca versurilor mele. HgSiZN.